Foileton [3] sau o mica escapada in trecut

September 30th, 2007 by vermal

Din toata multimea aia s-a indreptat tocmai catre el.de ce tocmai catre el? cu un aer senzual dar in acelasi timp grabit l-a luat de brat si l-a dus in mijlocul ringului de dans.
‘two to tango’.. duo de amor..
-te urmaresc demult.. ah.. nu am mai suportat..trebuia sa te am.. macar pentru un dans..
-dar.. eu nici nu stiu sa dansez.
acordurile ametitoare il faceau pe el sa taca.ea se facea ca nu aude din cauza muzicii asurzitoare.. dar vocea ei ii tipa lui in ureche ca un fulger pana in inima,ca un pendul care odata cu ritmul melodiei se incolacea in jurul picioarelor,castigandu-l incet-incet ca intr-o capcana.
-danseaza.. lasa-te condus!
cine era femeia asta care se agatase de el? cu rochia ei neagra parea a fi o vaduva.cu ochii incercanati de o suferinta nestiuta.dar mai puternica si mai senzuala decat oricare tanara din acel salon..
cu puterea acestui tango ea il invartea pe el ametitor intr-o vartej ce-l hipnotiza si il tragea in jos.. ii ridica privirea.. ii soptea la ureche lucruri neintelese.
un tango argentinian cantat in suedia! ce petrecere ciudata! cum de ajunsese el aici?uitase tot..uitase cu cine vorbise,ce contracte semnase,uitase si cum il cheama.ea il tragea pe el atunci cand acesta parea distrat.si il repsingea cu indiferenta cand el parea ca vrea sa ii joace jocul numai ca sa ii faca pe plac.era ca si cum o pisica se juca cu micul ei ghemotoc de fire.
dar micul ghemotoc de fire se smulse cu o putere supraomeneasca,rupse ata ca sa nu se deisre cu totul.se desprinse de stransura acestei femei care aparuse ca un fulger.gafaind de acest efort monstruos de a tine acest fluviu electric la departare.ea statea in fata lui.moment.ea stia ca orice pas ar fi fost unul gresit. daca s-ar fi dus inspre el,prada s-ar fi speriat.era momentul ca el sa aleaga.moment..inca un moment.
o privea patrunzator parca ar fi apasat-o cu intrebarea:cine esti? ce vrei de la mine?cine te-a adus langa mine?cine esti ce vrei de la mine cine te-a adus langa mine?
repetandu-se la nesfarsit.
dar el a ales.ispita a fost mai mare.luciditatea a pierdut.
in furoarea de oameni in care cei doi stateau inca la un metru unul de celalalt, el se napusti asupra ei si reincepura sa danseze.mai frivol.mai plin.pentru ca acum erau doi in dans.duo de amor.two to tango.ce nebunie! el,seriosul om de afaceri,un om respectat plin de viata si jovialitate,dar cu toate astea un om serios, se avanta in niste miscari straine lui cu certirtudinea ca el este vanatorul fara sa stie ca el era cel vanat, ca miscarile acestea erau ale ei si ca stransoarea ei era din ce in ce mai tare,mai apriga pana intr-un sarut.
ce nebunie!isi pierduse capul.nimic nu mai conta.straina asta ii ravasise tot dulapul sufletesc si scosese de acolo haine pe care nu le imbracase niciodata.senzatii si sentimente pe care nu le cunostea si le lua drept dorinta,iubire…
il smuci deodata si el o urma beat de euforie.urcase niste scari parca tot in acelasi dans nebun.deschise o usa.simti buzele ei cum ii acapareaza trupul.cum se intindea asa cum ar fi vrut ea,ca un elastic peste trupul ei.o incolacire de trupuri.sanii ei.. in rest intuneric. parfumul ei..in rest intuneric. stofe moi ce le atingeau trupurile goale. soapte.gura ei.. coapsele fine.. incolacirea animalica ce pastra inca ritmul dansului. o nebunie!
intuneric.aceeasi incolacire.dar orchestra a tacut.liniste.stateau ghemuiti intr-un spatiu incert ca o bula protectoare propice crearii vietii.aceeasi atingere de stofe fine.epuizare.ea se ridica si el o putea privi intrega, in penumbra, ca o silueta de naiada.o sa ii fure oare mintile?dar oare nu i le-a furat deja? se imbraca in rochia ei neagra.el statea tacut si o privea.dupa ce se imbraca ea ii sopti la ureche ‘multumesc. ma numesc Ulma!’
el isi reveni si isi aduse aminte ca exista,ca are nume.isi aduse aminte ca se afla la o petrecre data de un prieten de afaceri si lucrurile pareau ca se lumineaza.el se trezise la realitate dintr-un vis ce parea acum din ce in ce mai ireal,mai departat…
‘gabriel…’spuse el atingandu-i degetele fine si gatul.dar Ulma se desprinse si pleca parasindu-si victima ca o vaduva neagra ce tocmai digerase masculul cu pantecul multumit de indestulare.

Posted in foileton |

One Response

  1. Oana Says:

    de data asta m ai uimit…te credeam superficial si rigid in scris,draga vermal,dar scena de la final cu cei doi…mi a lasat un nod in gat…astept sa vad ce se intampla in continuare…

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.