Trebuie sa ne intelegem de la bun inceput ca oamenii tin foarte mult la imaginea lor.Petrec ore in sir in fata oglinzilor staruind asupra fardurilor,crenelurilor pe care sa le foloseasca.Sa ascunda urmele firesti ale prezentei lor fizice. Uneori nici macar uratenia nu le este atat de urata precum grosolania acestei masti serioase cu care ei incearca sa astupe,zadarnic, rasul lor de bufon.
Şi daca astea nu ar fi decat vorbe goale..
Nu am putut sa ma stapanesc.Da,adevarul este ca nu e frumos sa tragi cu coada ochiului pe gaura cheii,dar pur si simplu muream de curiozitate.Ceva era in neregula.Tot acest port si cu toata cenusa care si-ar fi turnat-o in cap eu,eu am aflat.Nu vreau sa ma dau mare,dar sunt intr’adevar perspicace…
Toti oamenii astia, oameni cuminti si de buna-credinta, vecini,fosti prieteni, inselati sa planga de niste actori perfecti. Daca cineva ar avea vreo idee sa dezgroape sub crucea care scrie ‘Vermal Garks [23.03.1988-23.03.1988]’ ar avea o mare surpriza.Dupa un efort prelungit de a profana un mormant va descoperi in schimb ca tot ce a reusit e sa dea de ramasitele unui pat de fete: papusi.Un cosciug plin cu papusi.
Sunt sigur ca si pe voi v-au pacalit..
Auzi.. ‘bonomii de garks’..Mda.. asa bonne homme mai zic si eu.. care pun papusi in sicrie ca sa sperie tot omul care sta linistit la casa lui.Am vazut oameni care erau cu lacrimi in ochi la inmormantarea aceea si tot ce se afla inlauntrul acelei monstruozitati mici si lucioase pe care o plangeau erau carpe.
Acum, ca sa nu mai lungim vorba, trebuie sa spunem ca oamenii care cumparasera cadourile acelea nici prin cap nu le trecea ca banii lor vor ajunge aruncati la 2 metri sub pamant.Sincer sa fim,de atat durere ei si uitasera de acele jucarii!Asa ca sa nu ne mai interesam atat de partea lor materiala…
Dar ce am vazut eu este mai monstruos decat atat. Ohoo!..
Sub faldurile negre ale rochiei batranei Garks se afla un copil. Dar un copil care nu putea fi deosebit la culoare de faldurle acesteia.
Un motiv bun de a fugi? Intr’ajuns de bun. Si in plus nu puteau ramane acolo. Sunetele firesti ale unui copil mic puteau trezi,nu numai o mama ingrijorata din somn,dar chiar si curiozitatea unui cartier. In spital,insa, un bocet de copil este la locul lui. Doctorii mituiti si asistenta care i-a tinut de grija s-au ales cu niste bani buni,dar cat vor mai tacea? Familia graks s-a gandit la toate:un salariu nu prea mare,dar destul de apetisant,lunar, care sa le plateasca tacerea. In momentul in care ceva respira,banii nu mai sosesc.
Un motiv destul de bun:pastrarea demnitatii si a imaginii.
Dar cine sa fi fost acest maur care pangarise patul conjugal al printilor?
Si unde fug ei? Nu in egipt,asta e clar. Ei fug de propria lor furie,din propria lor greseala.sau din propria ei greseala.banii la care visase cand se casatorise nu aveau cum sa mai vina acum,cand ea a dat frau liber glasului iubirii incestuoase.
Si iata cum, in masina cea neagra,cu rotile invartindu-se ametitor,domnul Garks simte cum totul se sfarseste aici,drumul pe care apuca este fara de intoarcere. Acolo unde se grabeste nu exista altceva decat o alta viata. Afacerile lui pot merge bine de oriunde. Doamna Garks sa se descurce singura,asa cum a stiut sa dea ‘culoare’ pasiunii lor.
Vechiul motiv de bucurie al familiei garks, fostul motiv de aparenta tristete, vermal garks, se transforma acum in motivul urii si geloziei.
Intr-un oras de oameni blonzi, era clar ca un copil de culoare nu putea trece nevazut!Doamna garks avea alte planuri..Ea se gandea la o calatorie putin mai lunga decat a domnului Garks.Era limpede.. casnicia lor de doua luni se sfarsise,chiar sub ochii atenti si grijulii ai parintilor domnului Garks.Aceiasi care ‘o iubisera inca din prima clipa pe domnisoara Ulma ca pe propria lor fiica.’
Gabriel a tras la un moment dat pe dreapta.Ulma alapta copilul cu o grija fireasca de mama in timp ce toti cei din masina neagra priveau tensionati cum o picatura alba se prelingea peste obrazul negru al copilului. Si ca la comanda, toti si-au scos oglinzile pentru a-si aranja coafura sau pentru a privi daca vreun rest de mancare le ramasese pe fata lor alba,stergandu-si cu servetele uscate sudoarea de pe frunti.